Spaghetele pădurarului

Pentru unii dintre noi spaghetele fac parte din gama felurilor de mâncare favorite din câteva motive simple: sunt uşor de preparat, nu necesită foarte multe ingrediente sau foarte multă experienţă şi sunt foarte gustoase. Acum puţin timp credeam că există câteva feluri, cele pe care obişnuim să le mâncăm la restaurant însă, colindând prin magazinele de vechituri din Anglia am descoperit o carte genială, plină de reţete de la mama lor, din Italia. O dată cu ea a venit şi pofta de gătit ceva nou şi simplu şi, nu în ultimul rând, gustos.

Astfel, nu sunt prea multe de spus sau indicat, ci doar de preparat :)

Ingrediente:

• 250g spaghete
• 3 linguri ulei de măsline
• 3 căţei de usturoi
• 400g roşii lungi la conservă
• 300g ciuperci proaspete sau la conservă
• busuioc verde sau uscat
• sare şi piper

Cum nu este nevoie de ustnsile speciale pentru acest fel de mâncare, voi explica puţin care este scopul celor 2 sau de mai sus:

• Pentru aceste paste este indicat să folosiţi ciuperci proaspete, deoarece savoarea lor se va simţi mult mai bine; pot fi folosite şi cele în conservă, însă eu încerc mereu să folosesc produse proaspete.
• Busuiocul se găseşte verde la Mega Image, gata cultivat, în ghiveci. Dacă nu aveţi posibilitatea să îl cumpăraţi aşa, este bun şi cel uscat, însă savoarea nu este aceeaşi.
• Roşiile lunguieţe la conservă se găsesc tot la Mega Image. Da, pot fi folosite şi roşii lunguieţe proaspete, dar în acest caz este indicat să adăugaţi o dată cu ele şi două linguri de bulion. De ce roşii lunguieţe? Aroma lor este puţin diferită, iar acest lucru face pastele mai...speciale.

La început, uşuraţi-vă treaba tocând mărunt usturoiul şi ciupercile. Dacă nu aţi cumpărat fix 300 de grame de ciuperci, puteţi măsura cantitatea astfel: o farfurie adâncă şi cu un vârf mare de tot, după ce este plină. De asemenea, puneţi la fiert o oală mare cu apă, pentru paste.

2 linguri de ulei de măsline se pune într-o oală la încins şi se adaugă usturoiul tocat mărunt.

Când acesta începe să se rumenească, se adaugă roşiile tocate mărunt, împreună cu sosul din conservă. Se fierbe aproximativ 15 minute, până când rămâne puţină zeamă şi se adaugă pentru încă 5 minute busuiocul tăiat mărunt, sare şi piper după gust. Trebuie să fiţi atenţi să nu se lipească, pentru că pe măsură ce scade este posibil să aveţi şi mici surprize :)

Cealaltă lingură de ulei se pune într-o tigaie mai adâncă (sau o oală), se încinge un pic şi se adaugă mulţimea de ciuperci. Se fierb 10-15 minute mestecând încontinuu, până scad foarte mult. Se opreşte focul şi se adaugă sare după gust.

Atunci când apa începe să clocotească se adaugă pastele şi se lasă să fiarbă conform indicaţiilor de pe ambalaj. Se strecoară atunci când roşiile şi ciupercile sunt gata, pentru a rămâne fierbinţi.

Peste paste se adaugă pe rând roşiile şi ciupercile. Se amestecă uşor şi ...spaghetele sunt gata!

Enjoy! :)

Tarte cu caise

Cui nu îi plac tartele?!?! Aşa am zis şi eu când am făcut prima dată, cu toate că am descoperit ulterior că diferenţa mult apreciată este dată de crema făcută în casă, din ouă, lapte şi făină. Cu toate acestea, ele pot fi făcute uşor cu budincă Dr. Oetker... depinde de plăcerile fiecăruia.

Azi, voi povesti câteva tehnici utile nu numai pentru prăjituri, câteva secrete pe care cu toţii ne-am fi dorit să le ştim atunci când am făcut (sau nu) tarte, sosuri sau creme.

Ingrediente:

• 400g + 60g făină
• 150g unt
• 100g + 200g + 150g zahăr
• 2 + 4 ouă
• 2 - 3 linguri smântână
• 1 vârf de cuţit de praf de copt
• 1 linguriţă zeamă de lămâie
• 500 - 600g caise
• 1/2l lapte
• 1 linguriţă aromă de vanilie
• 50g zahăr pudră
• 100ml apă

Ustensile:

• forme mici pentru tarte sau o formă mare pentru o singură tartă
• fasole
• hârtie de copt sau folie de aluminiu

Cu siguranţă cei care nu cunosc au început să zâmbească atunci când alături de forme şi hârtie de copt am adăugat ca ustensilă, minunata fasole. Poate ciudat, poate nu, ea este foarte utilă pentru orice tip de tartă sau prăjitură pentru care blatul este un aluat care se coace puţin, iar apoi se acoperă cu cremă şi se bagă din nou la cuptor. De data aceasta aleg sa prezint fiecare tip&trick la timpul lui, alături de imaginile ...esenţiale zic eu.

Prima dată vom face aluatul pentru tarte. Într-un bol se amestecă praful de copt, 400g de făină şi untul tăiat în bucăţele. Pentru ca amestecul să fie mai uşor de realizat, este indicat să scoateţi untul din frigider cu jumătate de oră înainte de pregătire, pentru a fi moale şi pufos. Rezultatul este asemănător firimiturilor de pâine. Peste acestea, se pun gălbenuşurile de la 2 ouă şi se amestecă din nou până se obţine un amestec din nou, asemănător firimiturilor.

La final, se toarnă smântâna şi apă cât absoarbe făina, până se obţine un aluat care nu se lipeşte de degete (turnaţi apa puţin câte puţin).

Aluatul astfel obţinut se frământă şi se lasă o oră sa se "odihnească".

Între timp, pentru a nu pierde vremea, se pregăteşte crema de vanilie. :)

Cele 4 ouă se amestecă bine cu 150g de zahăr. Se adaugă cele 60g de făină puţin câte puţin pentru a nu se face cocoloaşe şi la final se subţiază cu puţin lapte (5-10 linguri).

Restul de lapte se pune la încălzit, împreună cu zahărul pudră şi esenţa de vanilie. Când s-a încălzit, se toarnă încet-încet peste compoziţia cu ou şi se dă în clocot până se îngroaşă bine; se lasă la răcit şi se amestecă din când în când.

Revenim la aluatul de tarte, care între timp a adormit, s-a odihnit, s-a trezit şi s-a mai odihnit o dată. Se iau formele de tarte şi se ung cu puţin unt. Pe fiecare formă se pune puţin aluat şi se întinde cu degetele pe toată suprafaţa, într-un strat subţire şi uniform. În cazul în care nu aveţi astfel de forme, puteţi urma acelaşi procedeu folosind o formă mare de tartă.

Peste fiecare formă se pune folie de aluminiu sau hârtie de copt şi se umple cu ustensila "fasole". De ce?!? De ce nu? :) În cazul în care nu se aşează ceva mai greu peste folie, aluatul se va umfla foarte mult iar tartele vor fi greu de umplut, cu aspect inegal şi urâţel. Se bagă la cuptor şi se ţin până când aluatul se întăreşte, dar nu se rumeneşte.

Până se coc tartele, se pregătesc fructele. Într-o oală se pune apa, cele 200g zahăr şi se pune la fiert. Această compoziţie se fierbe până se formează un sirop. Cum ştim când siropul e sirop? ...se înmoaie o linguriţă în el şi se picură un pic pe o farfurie uscată; este sirop atunci când picătura rămâne pe farfurie sub forma unei bobiţe.

Caisele se taie în bucăţi şi se aşează într-o farfurie. Peste ele, se pune siropul fierbinte.



În final, se combină cele trei părţi esenţiale ale acestei prăjituri. Tartele scoase din forme şi "scurse" de fasole se umplu cu cremă de vanilie, iar deasupra se pun caisele înmuiate în sirop. Dacă rămâne sirop, se mai poate pune puţin peste tartă.

Un tip&trick final: în loc de caise pot fi folosite tot felul de fructe, iar în loc de crema de vanilie se poate face foarte uşor una de ciocolată, adăugând jumătate de lingură de cacao la început şi eliminând esenţa de vanilie.

Spor la mine tarte sau la o tartă mare, în funcţie de posibilităţi! :)

Scones cu tartar

Aceste prăjiturele sunt cele mai englezeşti aperitive/pâinici/gustări pe care le-am preparat până acum. Spun preparat şi nu mâncat pentru că am avut ocazia să gust câteva pâinici nici pe departe similare şi nici pe departe la fel de gustoase, chiar în Anglia. Dacă vă întrebaţi când le puteţi mânca, răspunsul poate fi multiplu: pot fi prăjituri, pot fi un fel de pâine sau pur şi simplu pot fi una dintre ingredientele unui fel de mâncare. Eu le-am pregătit la micul dejun, dar le-am preparat şi sub o formă puţin diferită, pentru a fi o parte din garnitura unei fripturi de vită.

Ingrediente:

• 250g făină (1 cană)
• 1 linguriţă sos tartar
• 1/2 linguriţă bicarbonat de sodiu
• 1 praf de sare
• 50g unt
• 25g zahăr
• aproximativ 125ml lapte

Ustensile:

• tavă
• hârtie de copt
• pensulă pentru uns
• făcăleţ sau întorcător sau o sticlă

Pentru a justifica cele indicate mai sus, vin ca de obicei cu câteva tips&tricks, utile chiar şi pentru cei mai experimentaţi:

• pentru ca aceste preparate să fie consumate ca pâinici, puneţi o linguriţă de zahăr în loc de cele 50g şi adăugaţi o linguriţă de sos tartar + o lingură rasă de făină în plus
• pentru a fi preparate şi consumate ca prăjiturele, folosiţi exact ingredientele indicate
• sosul tartar poate fi preparat în casă, însă îl găsiţi gata preparat la Mega Image
• untul trebuie să fie moale, pentru ca "amestecatul" să fie mai uşor; pentru aceasta, scoateţi untul din frigider cu jumătate de oră înainte de preparare

Într-un bol, se pun făina, bicarbonatul, sosul şi untul. Ingredientele se amestecă până obţineţi o compoziţie similară cu fărâmiturile de pâine.

Se adaugă zahărul şi laptele până transformaţi fărâmiturile într-o cocă omogenă, nici prea tare, nici prea moale. Ştiu, probabil vă gândiţi deja cum vă puteţi da seama de acest lucru. E simplu: nu turnaţi tot laptele de la început, iar când aluatul începe să lipească, vă opriţi. :) Dacă nu începe să lipească însă, nu depăşiţi cantitatea de lapte indicată.

Pe un fund de lemn se presară puţină făină şi se întinde coca într-un strat gros (aprox. 1cm), întorcând-o din când în când pentru a nu se lipi.

Pentru a tăia prăjiturelele se va folosi un pahar, pe care îl veţi trece prin făină înainte de fiecare tăiere. Acestea pot fi mai mari sau mai mici, chiar nu contează. După prima tăiere, va rămâne aluat; acesta nu se aruncă!... se frământă un pic, se întinde, se taie, iar procedeul se reia de câte ori este nevoie.

O dată tăiate, se pune hârtie de copt într-o tavă şi peste ea :) bucaţelele de aluat. Cu ajutorul unei pensule de bucătărie (sau nu neaapărat, cu condiţia de a nu fi fost folosită pentru vopsit sau altceva :P), se ung cu puţin lapte.

Se bagă tava în cuptorul preîncălzit şi se lasă până când încep să se rumenească, la foc mediu.

Coapte fiind, se servesc reci: cu dulceaţă şi lapte atunci când sunt dulci sau ca pâinici atunci când nu se adaugă cantitatea indicată de zahăr.

Poftă bună şi mult spor!

Negresă

Se spune că numai exersând înveţi şi această zicală s-a aplicat din plin atunci când am început să fac mini prăjitura. Spun "mini" pentru că în momentul în care m-am decis să o pregătesc uitasem complet că tava mea de prăjituri fusese aruncată la gunoi cu câteva săptămâni înainte :) Nu este un secret cum am facut-o până la urmă, însă nici o tactică anume... m-am gândit că împărţind în jumătate ingredientele voi putea sa pun totul într-o tavă mai mică, iar dacă va fi prea multă compoziţie, voi pune restul într-o oală. Norocul meu a fost că tăviţa pe care o aveam era tocmai bună...

Dar da, ea poate fi făcută in orice vas metalic, atâta timp cât se respectă două reguli de bază: recipientul trebuie sa fie tapetat cu făină, iar compoziţia nu trebuie să aibă o grosime mai mare de 2 degete.

Ingrediente:

• 125g margarină
• 250g zahăr
• 2 şi 1/2 linguri de cacao
• 1/2 cană lapte
• 2 ouă
• 100g făină
• 1/2 plic praf de copt
• 1/2 ciocolată cu lapte
• migdale

Ustensile:

• tavă pentru prăjituri
• mixer
• o scobitoare

Nu ştiu dacă există tips&tricks pentru această reţetă însă, ce trebuie ştiut este faptul că am folosit o tavă mică. Pentru cei care au o tavă normală de prăjituri, trebuie doar să înmulţiţi ingredientele cu 2 şi să urmaţi aceleaşi indicaţii.

La început, margarina se taie în bucăţi şi se pune într-o oală. De ce să tăiem margarina?... pentru că se dizolvă mai uşor atunci când o vom pune la fiert. :)

Până atunci însă, se adaugă peste margarină zahărul, laptele şi cantitatea de cacao (se poate pune chiar mai multă decât am pus eu, în funcţie de cât de amăruie vreţi să fie prăjitura).

Se pune oala pe foc şi se lasă să fiarbă până când se topesc margarina şi zahărul. Din acest amestec, se pun de-o parte într-un castronel aproximativ 15 linguri, pentru ca veţi avea nevoie de o glazura delicioasă la final. Apoi, se lasă la răcit în timp ce pregătiţi restul de compoziţie.
Un lucru foarte dificil de realizat pentru începători este separarea albuşului de gălbenuş. Din acest motiv, m-am gândit să arăt două "tactici": una mai simplă şi una mai dificilă, care trebuie încercate... nu se poate întâmpla nimic rău, cel mult veţi avea ouă pentru o omletă :D

Cea simplă.... când gălbenuşul se va separa foarte uşor atunci când este pus direct în mână.

Cea dificilă.... când gălbenuşul se separă cu ajutorul cojii de ou, "tăind" albuşul de pe gălbenuş.

În compoziţia călduţă acum, se pun pe rând gălbenuşurile, apoi făina care a fost amestecată înainte cu praful de copt şi la final migdalele tocate mărunt.

Într-un bol separat se bat albuşurile spumă. Cum ne dăm seama că sunt suficient de bătute? ...ele trebuie să fie tari, iar dacă vreţi să le mutaţi dintr-un vas în altul să rămână cum spun eu, în formă.

Albuşurile se adaugă şi ele peste compoziţia de mai sus. Pare simplu, dar acest lucru nu trebuie făcut ca atunci când mestecaţi în.... limonadă, ci mestecând de sus în jos pe măsură ce adăugaţi câte o lingură de albuş.

Când compoziţia devine omogenă, înseamnă că este momentul să pregătiţi tava. Aceasta se unge cu puţin ulei, se pune o lingura de făină şi se mişcă tava astfel încât făina să ajungă pe toată suprafaţa tăvii, lipindu-se de ulei. Dacă este prea multă făină la final, se aruncă. Apoi, se toarnă compoziţia şi se bagă la cuptorul încins în prealabil.

Cum ne dăm seama când e gata? Scobitoarea se înfige în prăjitură, apoi se încearcă cu degetele şi dacă este lipicioasă, înseamnă că mai trebuie lăsată.

Rezultatul este delicios, dar nu suficient...

...sosul de ciocolată păstrat la început, se amestecă cu jumătate de ciocolată cu lapte şi se pune la fiert până când se topeşte complet.

Apoi, se întinde glazura fierbinte peste prăjitură, se lasă la răcit...

... şi se taie când este complet rece, pentru a nu se "dezmembra". :)

Yum Yum!