vineri, 15 octombrie 2010

Tort de mere

Cu toate că tortul de mere este prăjitura mea preferată, abia de curând am încercat să o prepar. Am crezut mereu că este complicat de preparat, ca orice tort de altfel, iar când am citit reţeta mi s-a părut şi mai complicat din cauza unei etape în care aş fi putut da peste cap toată munca de până atunci. Rezultatul: azi tort de mere, mâine tort de mere, toată săptămâna tort de mere = 2 torturi de mere. :)

Ingrediente compoziţie:
  • aprox. 7-10 mere (în funcţie de dimensiune)
  • 50g unt
  • 6 linguri de zahăr
  • zeama de la 1 lămâie
  • scorţişoară
Ingrediente blat:
  • 4 ouă
  • 4 linguri de zahăr
  • 4 linguri de făină
  • 1 plic zahăr vanilat
  • 1/2 plic praf de copt
  • un pic de sare
  • frişcă pentru ornat
Ustensile:
  • mixer
Prăjitura se pregăteţte în două etape: la început compoziţia de mere şi apoi aluatul pentru blat. 4 din cele 6 linguri de zahăr se pun la topit într-o oală. Când zahărul începe să se caramelizeze, se învârte oala din când în când pentru ca zahărul să se lipească de pereţii ei, până când acesta s-a topit definitiv şi are o culoare maronie.


Zahărul astfel caramelizat se lasă la răcit şi până atunci puteţi începe să pregătiţi merele. Acestea se curăţă, se taie în jumătăţi şi se scot sâmburii şi cotorul. Se poate folosi şi un instrument special pentru scos cotorul; aşa, mărul va rămâne întreg. Nu tăiaţi merele în bucăţi mici, pentru că riscaţi ca tortul să se dezmembreze la final.
Merele astfel tăiate se aşează în oală, peste zahărul lipit de margini, astfel încât tot spaţiul să fie acoperit. Se presară celelalte 2 linguri de zahăr, scorţişoara, se pune untul tăiat bucăţele mici şi zeama de lămâie. Apoi, se bagă în cuptorul încins la 180 grade şi se lasă la copt aprox. 30 minute.


Până sunt gata merele puteţi pregăti aluatul. Într-un bol se freacă gălbenuşurile cu zahărul, până când amestecul devine gălbui deschis.


Făina se amestecă cu praful de copt şi se amestecă treptat cu gălbenuşurile.


Albuşurile se bat până devin o spumă tare şi se amestecă apoi cu aluatul. Amestecarea trebuie să se facă de jos în sus, pentru ca aluatul să fie cât mai cremos şi "umflat".


Când merele au început să se înmoaie, se scot din cuptor.


Se toarnă aluatul peste ele şi se bagă din nou la cuptor. Ştiu, pare ciudat ca aluatul să se pună peste merele fierbinţi, care încă au un pic de zeamă. Însă, nu este nici o problemă, tortul nu se va strica :)
Când aluatul este gata (îl încercaţi cu o scobitoare), scoateţi compoziţia din cuptor, puneţi o farfurie mare peste oală şi întoarceţi-o rapid. Tortul va rămâne "în formă", pe farfurie.


Se consumă rece, cu sau fără frişcă. Eu am preparat frişca şi am ornat tortul după ce acesta s-a răcit. Nu-i aşa că arată bine? :D



Spor şi poftă!

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Bulionul de vită

Aşa cum am menţionat acum ceva timp, revin cu un post despre bulionul de vită sau supa de vită. Nu este vorba de supa pe care o mâncăm uneori la prânz ci despre un ingredient de bază pentru multe mâncăruri. Am postat mai demult bulionul de legume, care este printre altele şi un fel de bază pentru bulionul de vită, cele două fiind puternic înrudite.
Bulionul de vită se prepară foarte uşor şi este un bun înlocuitor pentru apă în mâncărurile cu carne de vită sau viţel. Într-o oală mare se pun la fiert legumele tăiate în bucăţi măricele (1/4 ingrediente, 3/4 apă): ceapă, morcov, cartofi, ţelină, păstârnac, ardei. Se adaugă şi carnea de vită sau oasele de vită în aşa măsură încât cantităţile de mai sus să fie respectate. Se lasă la fiert aproximativ o oră, până când legumele se înmoaie şi se adaugă la final câteva boabe de enibahar, care îi vor oferi o aromă specială.
Tips& tricks:
  • veţi avea nevoie de o strecuratoare pentru supă, pentru a lua spuma de deasupra, după ce aceasta începe sa fiarbă; la fel de bine poate fi folosită şi o lingură mare
  • nu este indicat să puneţi muşchi de vită la acest tip de bulion, pentru ca genul acesta de supă nu se mănâncă după preparare, ci se adaugă la diverse feluri de mâncare ca ingredient. Cumpăraţi oase de vită sau bucăţile cu os care se folosesc la ciorbă
  • în bulion nu se pune sare; aceasta va fi adaugată după gust la fiecare mâncare în parte
După ce s-au fiert ingredientele, se strecoară legumele şi carnea, iar zeama se foloseşte ca...bulion de vită. Având în vedere că se prepară în general în cantităţi mari, poate fi păstrat până la 3 luni în congelator. Da, ştiu, pentru unii poate părea inutil şi complicat însă nu este greu de preparat, ci trebuie doar cumpărate toate ingredientele.... din piaţă :)
Spor!

Vită pentru el şi ea

Urmăresc din când în când emisiunea unui bucătar care îmi place mult şi care mă inspiră de fiecare dată. Aveam poftă să fac ceva uşor şi simplu, ceva pentru care să nu stau câteva ore în bucătărie, iar emisiunea respectivă a picat la fix. Aşadar, am fost să cumpăr ingredientele care îmi lipseau şi m-am apucat de treabă, pentru ca după 30-45 de minute bunătăţile să fie gata.

Ingrediente:
  • 400g carne de viţel
  • 1/2 lingură muştar cu hrean
  • 1 păstârnac de mărime medie
  • 3 cartofi medii
  • 1 legătură de ceapă verde
  • 1 pumn de morcovi mici de tot (baby carrots)
  • 5-10 roşii cherry
  • 300ml bulion de vită (vezi reţeta anterioară)
  • 1 linguriţă de amidon
  • 2 crenguţe rozmarin
  • sare, piper şi ulei de măsline
Unele ingrediente par greu de procurat, însă cu siguranţă le-aţi găsit la tot pasul şi nu vi-aţi dat seama:
  • baby carrots - sunt morcovi foarte mici, care se găsesc la raionul de legume congelate; cumpăraţi o pungă şi vă va ajunge pentru câteva feluri de mâncare
  • rozmarinul proaspăt poate fi găsit în ghivece micuţe la Mega Image - nu trebuie decât udat
Acest fel de mâncare se face pe două planuri: planul legumelor şi planul cărnii. Aşadar, trebuie să curăţaţi cartofii şi păstârnacul şi să le tăiaţi în bucăţele destul de mici. Se pun într-o tavă, iar peste ele se pun 2 linguri de ulei de măsline, sare şi piper. Se bagă la cuptor aproximativ jumătate de oră, la foc mare, până încep să se înmoaie.


În paralel, bucata de carne de viţel se spală şi se taie cu grijă pieliţele (dacă există). Se condimentează cu sare, piper şi apoi se unge cu jumătate de lingură de muştar pe o singură parte.


Într-o tigaie, se încing 1-2 linguri de ulei. Se adaugă carnea de viţel, cu partea unsă cu muştar în sus. Când începe să se rumenească şi îşi lasă zeamă, se întoarce şi pe partea cealaltă. Trebuie avut grijă să nu se ardă - când este rumenă pe ambele părţi se adaugă bulionul de vită.


Între timp, se verifică cartofii şi păstârnacul. Dacă s-au înmuiat un pic, se adaugă şi morcovii, roşiile cherry şi ceapa (se adaugă doar partea albă din ceapă). Se bagă din nou la cuptor şi se lasă încă 20-30 minute, până se înmoaie şi acestea. Dacă vi se pare că se lipesc de tavă, mai puteţi adăuga puţin ulei sau apă.


Carnea va începe să fiarbă şi o dată cu aceasta ne apropiem de ultima etapă a acestui fel de mâncare. Se lasă la fiert 15 minute (în funcţie de cât de groasă e bucata de carne). Într-un castronel se pune amidonul şi 4-5 linguriţe de apă rece; se amestecă până la omogenizare.


După ce carnea este fiartă, se adaugă în sos amidonul dizolvat. Se mai lasă 5 minute amestecând în continuu, până când lichidul se îngroaşă un pic. După ce se stinge focul se adaugă rozmarinul şi se lasă în sosul cald până la servire.


O dată ce totul este gata, pe un platou se aşează bucata de carne şi legumele. Se toarnă sos deasupra şi se ornează cu rozmarin.


Arată într-adevăr foarte bine şi este incredibil de gustos :)
Poftă bună!

luni, 4 octombrie 2010

Vită şi nucă de cocos

Revin la gama reţetelor inspirate din bucătăria tailandeză, preparată cu legume, carne şi nucă de cocos. De această dată însă, reţeta propusă de mine nu este numai aromată ci şi destul de iute. :)
Nu sunt foarte multe de spus, dar sunt destule de făcut, aşa că voi enumera direct ingredientele de bază:
  • 500g muşchi de vită
  • 2 fire frunze de ţelină
  • 1 morcov
  • 1 ceapă albă
  • 1 linguriţă ghimbir ras
  • 1 linguriţă usturoi tocat
  • 1/2 linguriţă chilli
  • 1 linguriţă coriandru boabe
  • 50g migdale tocate
  • 1/2 linguriţă curry
  • 1 cană cremă de nucă de cocos
  • 100g nucă de cocos rasă
  • ulei de măsline
  • 1l apă
Ustensile:
  • Wok sau o tigaie mare cu pereţi înalţi
Ştiu că un număr mare de condimente ne poate duce cu gândul la o mâncare complicată, a cărei preparare durează mult, iar "păzitul" ei este acţiunea de noastră bază. Cu toate acestea, mâncarea asiatică este uşor de făcut, iar secretul numeroaselor condimente are ca rezultat o combinaţie aromată, deosebită.
Pentru început, se toacă legumele (ceapa, morvul şi ţelina) în bucăţi nu foarte mici, iar muşchiul de vită în fâşii subţiri. Ghimbirul şi usturoiul se toacă şi ele mărunt, iar într-un vas mic se amestecă chilli-ul, curry-ul şi coriandrul (puteţi pune cantităţi mai mici de chilli, în cazul în care nu vreţi ca mâncarea să fie foarte iute).


Se încing 2-3 linguri de ulei în wok şi se adaugă vita.


Când şi-a schimbat culoarea, se adaugă ghimbirul, usturoiul şi condimentele.


Se fierbe 5 minute şi se adaugă legumele: ceapa, morcovul şi frunzele de ţelină.


Se mai fierb un pic, tot cam 5 minute şi se adaugă laptele de nucă de cocos.


Peste această compoziţie se pune 1 litru de apă şi se amestecă bine.



Acum, trebuie lăsată la fiert un timp îndelungat. În reţetă spunea 2 ore dacă wok-ul ar fi avut capac. Eu am ţinut-o o oră şi ceva şi a fost ok. O oră, două ore... secretul este unul singur: la final, mâncarea trebuie să aibă puţină zeamă. Peste amestec se pune puţină sare, fulgii de nucă de cocos şi migdalele tocate.


Se mai fierbe 10-15 minute şi se serveşte caldă.



Încă o dată atenţie! Dacă nu vreţi să fie iute, scădeţi considerabil cantitatea de chilli.
În rest, poftă bună şi spor la gătit! :)

vineri, 1 octombrie 2010

Bomboane cu marţipan

Când eram mică, mâncam deseori bomboane din cutii de carton mai mici sau mai mari, aduse de prin diverse oraşe ale ţării. Aveau un gust diferit de alte dulciuri şi nu se găseau deloc în satul bunicilor mei unde am crescut.
Târziu... acum, am aflat că erau bomboane cu aromă de migdale, iar cum marţipanul are la bază migdalele, erau bomboane... cu marţipan. Procedeul de preparare a fost puţin ciudat şi nu pentru că ar fi trebuit să amestec ingrediente ciudate, ci pentru că trebuie avută mare grijă la cât şi cum pui ingredientele.

Ingrediente:
  • 150 migdale nesărate
  • 100g zahăr pudră
  • 1,5 - 2 linguriţe zeamă de lămâie
  • 1-2 linguriţe esenţă de vanilie
  • 200-300g ciocolată cu lapte şi/sau neagră
  • o bucăţică mică de unt (10g)
Ustensile:
  • blender
  • hârtie de copt
Aş fi vrut să spun că nu aveţi nevoie de ustensile complicate însă fără un blender ar fi foarte dificil să faceţi cele ce urmează. În rest, totul va veni de la sine.

Prima etapă: decojirea migdalelor. Da, pare cel mai dificil lucru, însă veţi vedea că este cel mai simplu. Se pune pe foc o oală cu apă şi când începe să clocotească se adaugă migdalele. Se lasă timp de 3-5 minute în apa clocotindă, până se înmoaie un pic. Trebuie avut grijă ca acestea să nu se fiarbă, pentru că nu avem nevoie de piure de migdale :)


Se strecoară şi se decojesc foarte uşor.


O dată decojite, se pun în blender şi se toacă mărunt. Se adaugă zahărul pudră şi se amestecă în continuare cu o lingură. După ce compoziţia a devenit omogenă, se adaugă zeama de lămâie şi esenţa de migdale; rezultatul nu trebuie să fie foarte moale, ci doar "legat".


În ceea ce priveşte ciocolata, eu am folosit multe bucăţi de ciocolată cu lapte de menaj şi un pic de ciocolată Heidi neagră, însă bombonele vor fi la fel de bune şi cu un singur fel de ciocolată.
Aşadar, bucăţile de ciocolată se taie în bucăţi, se pun într-o oală împreună cu untul şi se topesc pe foc mic. Ideal ar fi sa folosiţi o oală cu apă fiartă, peste care să aşezaţi un castron metalic sau de sticlă rezistentă la temperaturi mari, în care să puneţi cele de mai sus; aşa, ciocolata topită nu se va lipi şi nu va mai fi nevoie să folosiţi unt.


După ce s-a topit ciocolata, din compoziţia de migdale se fac guguloaie mici şi se dau prin ciocolată până se acoperă pe toată suprafaţa. Se scot cu grijă şi se pun pe hârtie de copt. Se pun la rece şi se servesc puţin mai târziu.


Reci, se vor dezlipi foarte uşor de hârtie; iar dacă nu sunt foarte ovale/ rotunde nu are nici o importanţă, pentru că sunt atât de bune încât nu le veţi admira prea mult. :)